luni, 19 iunie 2017

Papaji - Despre Tăcere și Introspecție (On Quietness and Self-Inquiry)

Când vorbim de tăcere - când îți spun să rămâi tăcut - nu e ușor pentru oricine de urmat. Majoritatea oamenilor de aici vin cu diferite chestii din trecut, practici, sadhana; și de aceea ei simt că trebuie să facă ceva, să pună ceva în practică. Când zic: "Rămâi tăcut" asta nu este o practică.
Nu e nimic de făcut și nimic de desfăcut. Asta nu poate fi urmată. Nu e nimic de gândit, nicio nevoie să faci vreun fel de efort. Aceasta este o indicație a tăcerii despre care vorbesc.
Adevărul mereu există. Existența singură există. Este numită Satyam.

Vorbim de iluminare, dar mai întâi am creat înlănțuirea. Înlănțuirea nu există. Cum poți înlătura ceva ce nu există? Întâi, maeștrii impun un concept de înlănțuire și apoi sunt prescrise tot felul de practici.
Există milioane de cărți în lume, mii sunt publicate încă în fiecare zi. Nicăieri nu spune: "Fii tăcut".
Când pur și simplu spui "Rămâi tăcut", despre ce ar mai putea fi restul cărții?

Nu există ignoranță deloc; este doar existența - e doar satyam. Dacă simplu păstrezi tăcerea vei ști că doar asta există. Înainte ca soarele să răsară devreme dimineața el nu încearcă mai întâi să îndepărteze întunericul nopții. Soarele nu zice: "Să mătur deoparte întunericul și abia apoi, în timpul zilei, voi răsări". Pentru soare nu există nicio lumină, nu există nici întuneric de îndepărtat. Soarele nici măcar nu știe că există vreun lucru precum noaptea. Ce practică e necesară să îndepărtezi întunericul, unde este acest întuneric? Toate practicile implică realitatea întunericului, a ignoranței, când de fapt ele nu există. Râul din nisip este un miraj; nu există, nu a existat niciodată. Dacă mergi mai aproape și mai aproape nisipul nici măcar nu e umed; numai o credință ne face să alergăm după un miraj, nimic altceva. Există doar satyam; există doar Adevărul. Ce nevoie e acolo de practică? E numai practica cea care ascunde adevărul.

Ți s-a dat un concept de majoritatea maeștrilor că există întuneric, și că trebuie să îți petreci întreaga viață curățând acest întuneric. Nimeni nu vorbește de lumină; toți încearcă să înlăture întunericul și ignoranța când nici măcar nu există cu adevărat.

Mai întăi de toate, caută-te pe tine însuți! A văzut cineva vreo ignoranță? Uneori când oamenii care vin să mă vadă ajung mai aproape de păstrarea tăcerii ei zic: "Nu înțeleg". Ce e de înțeles?
Pur și simplu rămâi tăcut - asta e ceea ce ești cu adevărat. Cum poate fi vreo îndoială? În păstrarea tăcerii tu descoperi cine ești în realitate.

Prin practici spirituale l-ai sărit cu vederea pe cel care face ca asta să se întâmple. Cine implică membrele tale în practică, intelectul tău în practică? Cine cauzează ca mintea ta să fie implicată în încercarea de a înțelege? Dacă cel care cauzează activitatea nu e acolo tu nu poți dirija nicio practică. De aceea îți spun doar să rămâi tăcut. Atunci vei ști cine ești cu adevărat și ce ai fost dintotdeauna, și acesta e indestructibil. Orice altceva va fi distrus, numai Existența însăși rămâne. Adevărul mereu va rămâne - el Este - el este etern. Ceea ce nu e acest adevăr nu există deloc.

Ai două alegeri: Fie urmezi majoritatea maeștrilor și îți petreci viața încercând să îndepărtezi sau să cureți mintea. Mai întâi trebuie să afli dacă mintea există. Nimeni nu a văzut mintea. Chiar dacă ai găsi-o, cum ai de gând s-o cureți? Toată lumea practică curățarea minții dar nu există nimeni până acum care să o fi curățat. Unde e această minte ce trebuie curățată?

A doua alegere este să rămâi tăcut și vei ști cine ești cu adevărat. Asta e foarte simplu. Nu îți va lua timp; de fapt timpul nici nu apare. Nu e nimic în afară ce te poate ajuta, trebuie doar să rămâi tăcut - asta e tot - și atunci vei ști că tu ești etern. Tu ești Existența Eternă însăși.

~~~~~


Introspecția este Prezența însăși deci întreabă-te: "Cine sunt eu?"
Aceasta e singura întrebare care nu duce la suferință, pentru că ea taie funiile aroganței ansamblului corp-minte.
Asta înseamnă retragerea minții de la implicările ei și plantarea ei în grădina de Acasă.
Introspecția e Iubire cu Sinele.
Acest gând-eu este Conștiință conștientă de Conștiință, dar ce e conștient de "eu"? Întreabă "Cine sunt eu?" și află unde este Conștiința sursă? Cine e conștient de Conștiința corpului?
Fața ta cu siguranță într-o zi va fi mâncare pentru viermi!
Întreabă-te și află cine e cel care strălucește prin acest chip. Folosește-te cât mai bine de Acum pentru că moartea vine repede. Nu îți mișca mintea, Fii Tăcut. Închide ferestrele spre exterior, îndepărtează toate schimbările, și privește în Interior la Cel Neschimbător.
Adevărul este foarte simplu, nu îl complica.
Trebuie să fii în Lumină ca să cunoști întunericul: Doar fii conștient de tine însuți, Lumina.
Sari în focul cunoașterii, și nu fi îngrijorat de ceea ce se va întâmpla cu hainele conceptelor și condiționărilor.
Acest foc arde tot.

~~~~~

Tot ce vezi este mintea aceasta. Toată manifestarea, tot trecutul, prezentul și viitorul, toți zeii, raiurile și iadurile - toate astea sunt mintea. Ce putere are mintea! Va pretinde că te ajută dându-ți viziuni sau stări interioare plăcute, dar va face orice este în puterea ei să te țină departe de acea întâlnire liberă-de-gândire cu propriul tău Sine.

~ Sri Poonjaji (Papaji)
Traducerea: Summairu (2017)
Citește și:
Papaji - Iluminarea înseamnă să te cunoști pe tine însuți
Papaji - Procesul Realizării Sinelui și după Realizare
Papaji - Eliberarea și karma
Papaji (H.W.L Poonja) - Focul Libertății


https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/papaji-despre-tacere-si-introspectie-on.html


When I speak about quietness - when I tell you to keep quiet - it is not easy for everyone to follow. Most people here are from different backgrounds, practices, sadhanas; and therefore feel they need to do something, to put something into practice. When I say, "Keep quiet." it is not a practice. There is nothing to be done and nothing to be undone. This cannot be followed. There is nothing to think about, no need to make any kind of effort. This is an indication of the quietness I am speaking about. Truth always exists. Existence alone is. It is called satyam.

We speak about enlightenment, but first we have created bondage. Bondage does not exist. How can you remove that which does not exist? First, teachers impose a concept of bondage and then various practices are prescribed. There may be millions of books in the world, thousands more are published every day. Nowhere does it say, "Be quiet". When you simply say "Keep quiet," what is the rest of the book to be about?

There is no ignorance at all; there is only existence - there is only satyam. If you simply keep quiet you will know that only this exists. Before the sun rises early in the morning it does not first try to remove the darkness of the night. The sun does not say, "Let me brush away the darkness and only then, in the daytime, I will rise." For the sun there is no light, there is no darkness to be removed. The sun does not even know that such a thing as night exists. What practice is needed to remove darkness, where is this darkness? All practices imply the reality of darkness, of ignorance, when in fact they do not exist. The river in the sand is a mirage; it does not exist, it never existed. If you go closer and closer the sand not even is wet; it is only a belief that makes us run after a mirage, nothing else. There is only satyam; there is only Truth. What need is there of practice? It is only practice which is concealing the truth.

You have been given a concept by most of the teachers that there is darkness, and that you have to spend your whole life clearing this darkness. No one speaks about light; everyone is trying to remove darkness and ignorance when it does not really exist.

First of all, look for yourself! Has anyone seen any ignorance? Sometimes when people who come to see me come closer to keeping quiet they say, "I do not understand." What is there to understand? Simply keep quiet - this is what you really are. How can there be any doubt? In keeping quiet you discover what you really are.

Through spiritual practices you overlook the one who is causing this to happen. Who is involving your limbs in the practice, your intellect in the practice? Who is causing your mind to be involved in trying to get understanding? If the one causing activity is not there you cannot conduct any practice. This is why I tell you to simply keep quiet. Then you will know what you truly are and what you have always been, and this is indestructible. All else will be destroyed, only Existence itself remains. The Truth will always remain - it Is - it is eternal. That which is not this truth does not exist at all.

You have two choices: Either you follow most teachers and spend your life trying to remove or clean out the mind. First you will have to find out if the mind exists. No one has seen the mind. Even if you found it, how do you propose to clean it? Everyone is practicing cleaning the mind but there is no one so far who has cleaned it. Where is this mind to be cleaned?

The second choice is to keep quiet and you will know who really you are. This is very simple. It is not going to take you time; in fact time does not appear. There is nothing outside that can help you, you have just to keep quiet - that's all - and you will know then you are eternal. You are Eternal Existence itself.

~~~~~


Inquiry is Presence itself so question, "Who Am I?"
This is the only question that doesn't lead to suffering, because it is severing the ropes to body-mind-arrogance.
This is withdrawing the mind from its engagements and planting it in the garden of Home.
Inquiry is Love with the Self.

This I-thought is Consciousness aware of Consciousness, but what is aware of "I"? Ask "Who am I?" and find out where is the foundation Consciousness? Who is conscious of body Consciousness?
Your face will definitely someday become the food for worms!
Inquire and find who it is who shines through this face. Make the most of Now because death comes quickly. Don´t move your mind, Be Quiet. Shut the windows to the outside, remove all changes,
and look Within to the Changeless.
Truth is very simple, don't complicate it.
You must be in the Light to know the darkness: Just be aware of yourself, the Light.
Jump into the fire of knowledge, and don't be concerned what will happen to your clothing of concepts and conditioning.
This fire burns all.

~~~~~

Everything that you see is this mind. All manifestation, all the past, the present and the future, all the gods, the heavens and the hells - all these things are mind. What a power this mind has! It will pretend to help you by giving you visions or pleasurable inner states, but it will do everything in its power to keep you away from that thought-free encounter with your own Self.

___________________________

Robert Adams - PARTEA a 2-a: Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (PART 2: The difference between a seeker, a disciple and a devotee)

Pentru PARTEA 1 click aici

Acum devotul a bătut un drum lung. Devotul nu se mai gândește la el însuși, ei au uitat de ei înșiși.
Nici măcar nu le pasă dacă devin realizați de Sine. Nu au nicio dorință să devină eliberați. Nu au niciun fel de dorință. Ei acționează spontan și iau fiecare zi cum vine, la timpul ei.
Ei se abandonează complet Înțeleptului. Nu au o viață a lor. Ei se gândesc la Înțelept zi și noapte.
Nu există loc în mintea lor pentru nimic negativ. Un devot nu judecă niciodată. Un devot înțelege
că Înțeleptul vine de pe un alt nivel de conștiință decât al lui. Deci ceea ce face un Înțelept ei poate nu înțeleg prea bine dar nu le pasă. Devoții sunt oamenii care întrețin și susțin Înțeleptul. Ei privesc Înțeleptul ca pe ei înșiși. Ce fac pentru ei înșiși fac pentru Înțelept. Devoții sunt sângele vital al Înțeleptului și devoții sunt cei care devin eliberați.
~~~~~~~~


Devoții desigur sunt cei mai apropiați de trezire. Pentru devot nu există decât acela, numai Sinele.
Ei nu sunt interesați de politică. Nu sunt interesați de vorbărie. Nu sunt interesați de lucruri prostești ce se întâmplă în lume. Ei au o prioritate, aceea e Sinele, să se trezească. Asta e în mintea lor tot timpul, întotdeauna. Ei se gândesc mereu la Înțelept. Și pentru că se gândesc mereu la Înțelept grația Înțeleptului curge prin ei. Ei înțeleg că sunt responsabili de bunăstarea Înțeleptului, susținerea Înțeleptului și traiul Înțeleptului pentru că ei înșiși sunt Înțeleptul. Există doar un singur Înțelept și acela este Sinele. Unicul. Deci pentru acești oameni, dau cea mai bună și rapidă învățătură către trezire în această viață și aceea este tăcerea. Tăcerea absolută.

Dar devoții deja știu asta. Chiar dacă este zgomot în viața lor, frământare, disfuncții ale corpului, declin economic, orice se întâmplă în lume ei sunt în tăcere. Ei sunt conștienți de lume dar asta e secundar. Ei stau în tăcere de unii singuri acasă oricând pot. Ei șed cu Înțeleptul în anumite momente.
Dar ei înțeleg că tăcerea este cel mai rapid drum spre trezire. Devoții sunt de fapt coloana vertebrală
a oricărei organizații spirituale. Deci încercați să înțelegeți asta.

Cea mai rapidă și cea mai bună cale de trezire nu e introspecția, nu e observarea, să fii martorul. Acele lucruri sunt pentru discipoli sau pentru căutători dar pentru devot cea mai rapidă și cea mai bună cale este tăcerea. Să păstrezi mintea tăcută, să păstrezi mintea în pace. Nu să lupți cu mintea.
Când te lupți cu mintea e ca atunci când bați o vacă cu un băț pentru a o duce unde vrei s-o duci.
Privind mintea în tăcere fără a-ți face probleme să schimbi vreun gând este ca și cum ai convinge vaca cu niște iarbă, așa că vaca te va urma oriunde vrei tu să meargă. Când înveți să stai în tăcere, în liniște, totul se va întâmpla de la sine, totul va avea grijă de sine însuși, totul se va întâmpla de la sine.
~ Robert Adams

Traducere: Summairu (2017)


Citește și:
Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (partea 1)
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici 
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Despre devoțiune
Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi

https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/robert-adams-partea-2-diferenta-dintre.html

For PART 1 click here

Now the devotee has come a long way. The devotee no longer thinks about themselves, they have forgotten about themselves. They don't even care about becoming self realized. They have no desire to become liberated. They have no desires whatsoever. They act spontaneously and take one day at a time. They surrender completely to the Sage. They have no life of their own. They think of the Sage day and night. There is no room in their minds for anything negative. A devotee never judges. A devotee understands that the Sage is coming from a different consciousness from theirs. So what the Sage does they may not understand too well but they don't care. The devotees are the people who maintain and sustain the Sage. They look at the Sage as themselves. What they do for themselves they do for the Sage. The devotees are the life blood of the Sage and it's the devotees that become liberated.
~~~~~~~~~~~~~

The devotees of course are the closest to awakening. For to the devotee there is only the one, only the Self. They're not interested in politics. They're not interested in chitchat. They're not interested to non-sensical things that are going on in the world. They have one priority, that is the Self, to awaken. This is in their minds forever, all the time. They always think of the Sage. And because they are always thinking of the Sage the grace of the Sage flows through them. They realize that they are responsible for the welfare of the Sage, the support of the Sage and the livingness of the Sage for they are the Sage themselves. There is one Sage and that is the Self. The only one. So to these people, I give the best and fastest teaching to awaken in this life and that is silence. Absolute silence.

But the devotees know this already. Even if there is noise going on in their lives, turmoil, bodily dysfunctions, recession, whatever is going on in the world they are in silence. They are aware of the world but this is secondary. They sit in the silence by themselves whenever they can at home. They sit with the Sage at certain times. But they realize that the silence is the fastest way to awaken. The devotees are actually the backbone of every spiritual organization. So try to understand this.
The fastest and best way to awaken is not self-inquiry, is not observation, being the witness. Those things are for the disciples or for seekers but for the devotee the fastest and best way is the silence. Keeping the mind quiet, keeping the mind peaceful. Not fighting the mind. When you fight the mind it's like beating a cow with a stick to take the cow where you want him to go. Looking at the mind in quietness without troubling to change any thought is like coaxing the cow with some grass, so the cow will follow you wherever you want him to go. When you learn to sit in the silence, in the quietness, everything will happen by itself, everything will take care of itself, everything will happen by itself.

duminică, 18 iunie 2017

Robert Adams - Diferența dintre un căutător, un discipol și un devot (The difference between a seeker, a disciple and a devotee)

Sunt trei tipuri de oameni ce intră pe calea spirituală:
Primul este numit căutătorul, al doilea discipolul, și al treilea este numit devotul.
Căutătorii sunt cei mai răi dintre ei pentru că ei niciodată nu se opresc din căutare.
În timp ce ei sunt la satsang se gândesc la cum vor vedea ei mâine.
Ei nu se opresc niciodată. Aleargă de la un stâlp la un pilon; se duc în India să găsească un maestru,
apoi în Hawaii sau în Saint Louis, acolo unde aud de un alt maestru. Ei sunt căutători, și asta e bine
într-o oarecare măsură, pentru că ei clar sunt mai bine decât oamenii ce nu fac nimic și se cred umani.
Din păcate poți fi căutător mii de vieți fără a sfârși asta.

Dacă ești un căutător sincer, cu o inimă ce cu adevărat vrea să se trezească, va veni vremea când tu vei deveni un discipol. Discipolul găsește un maestru și învață tot ce poate de la acel maestru.
Totuși ei nu sunt siguri; încă au îndoieli. Ei încă sunt interesați de eu, eu, eu, eu, întrebând:
"Ce obțin eu din asta?".
De asemeni ei merg și la alți maeștri din când în când, chiar în timp ce urmează un anumit maestru.
Ei pot fi un devot dar nu sunt chiar așa de aproape de asta.

Dacă discipolul este sincer în inima sa, cu iubire și compasiune, gândindu-se la sentimente bune către toată lumea, el va deveni în cele din urmă devot.

Devotul devine conștiința maestrului lui. Devotul uită tot de el însuși sau ea însăși.
Ei pot fi în satsang în timp ce toată lumea devine nebună, dar devotul nu vede nimic decât pe maestru.
Devotul uită de tot ce se întâmplă în satsang, și doar are iubire și sentimente bune către toți.
Devotul este interesat de bunăstarea și fericirea maestrului și în final devine iluminat. Devoții sunt cei care se trezesc primii, cel mai repede, înaintea oricui.

În ce categorie te regăsești tu? Întreabă-te singur.

---
Apoi cineva, din satsang a întrebat:
"E vreo posibilitate ca cineva să sară aceste etape?"
Robert A răspuns:
"Da. Cu siguranță, ca ACUM. Trebuie doar să te trezești ACUM și să încetezi să mai joci toate jocurile astea".

Pentru PARTEA a 2-a click aici

Traducere: Summairu (2017)

Citește și:
Robert Adams - Abandonează totul divinului, doar fii ceea ce deja ești
Robert Adams - Despre introspecție și iluzia eu-lui
Robert Adams - Ce-ai făcut cu viața ta?
Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici
Robert Adams - Momentul morții și introspecția


https://leokamarius.blogspot.in/2017/06/robert-adams-diferenta-dintre-un.html


There are three types of people that enter the spiritual path:
The first is called the seeker, the second is called the disciple, and the third is called the devotee.
The seekers are the worst ones because they never stop seeking.
While they are at satsang they think about who they will see tomorrow.
They never stop. They run from pillar to post; they go to India to seek a teacher, then to Hawaii or St. Louis when they hear about another teacher. They are seekers, and this is good to an extent, because they are better off than the people who do nothing and think they are human.
Unfortunately you can be a seeker for a thousand lifetimes without ending it.

If you are a sincere seeker, with a heart that truly wishes to awaken, the time will come when you become a disciple. The disciple finds a teacher and learns all they can from that teacher.
Yet they still are not sure; they still have doubts. They still are interested in me, me, me, me,
asking, “What am I getting out of this?”
Also they still go to other teachers from time to time, even while staying around one particular teacher. They may be a devotee but they are not that close.

If the disciple is sincere in their heart, with love and compassion, thinking kind feelings towards all,
they will eventually become a devotee.

The devotee becomes the consciousness of the teacher. A devotee forgets all about him or herself.
They could be in satsang where everyone is going wild, but the devotee sees nothing but the teacher.
The devotee is oblivious to anything going on in satsang, but only has love and good feelings towards all. The devotee is interested in the teacher's welfare and ultimately becomes enlightened.
It is the devotees that awaken faster before anyone else.

In which category are you? Ask yourself.
---
Then somebody, at that satsang asked "Is there a possibility to bypass all the stages?"
and Robert answered:
"Yes. Certainly, like NOW. You just need to wake up NOW and stop playing these games".

For PART 2 click here