vineri, 14 aprilie 2017

Robert Adams - Smerenia; Nirvikalpa și Sahaja Samadhi (Humility; Nirvikalpa and Sahaja Samadhi)


https://leokamarius.blogspot.in/2017/04/robert-adams-smerenia-nirvikalpa-si.html
SMERENIA
Vă iubesc pe fiecare dintre voi. Știu că multora nu vă place să faceți incantații devoționale. Nu îți place să faci asta, crezi că nu trebuie s-o faci. Totuși...incantația devoțională este o foarte importantă parte a vieții spirituale chiar dacă crezi sau nu asta. Oricărei religii i-ai aparține, chiar dacă ești catolic, evreu, musulman, creștin, de oriunde ai veni, asta a fost parte din toate tradițiile. De ce? Pentru că se știe că face sistemul nervos calm, focalizează mintea într-un punct, și îmbunătățește concentrarea. De fapt, cu cât e mai mare egoul cu atât îți place mai puțin să faci incantațiile. E adevărat asta. Pentru că incantațiile și cântarea de bhajan-uri (cântece devoționale) este foarte benefică.

Îmi amintesc când am fost în Bangalore în 1950, după ce Ramana și-a părăsit trupul. Am mers la Papa Ram Das la ashram în Bangalore. Am observat ce se întâmpla acolo, îl priveam pe fiecare cum face totul, participând la toate festivitățile. Am cunoscut acest tânăr, îi zic tânăr acum că el era cu vreo doi ani mai mare ca mine la vremea aceea. El obișnuia să stea sub un copac în postura lotusului și să mediteze vreo trei-patru ore fără să se miște. În următoarea zi l-am abordat și l-am întrebat dacă pot să stau cu el. El a zis da. Așa că am stat cu el și l-am privit, el e devenit rigid, ochii erau închiși. Mi-am fluturat mâna prin fața ochilor lui, el era în tăcere totală. Mi-am pus degetul sub nasul lui să văd dacă mai respiră. Nu am simțit deloc nicio respirație. El era în Nirvikalpa Samadhi.

Am stat cu el vreo trei ore și apoi el a deschis ochii și l-am întrebat de cât timp practică asta, de cât timp a fost capabil să fie în Nirvikalpa Samadhi. El a zis că de aproximativ șapte ani, apoi a zis că e cel mai înalt nivel la care poți ajunge, cea mai înaltă treaptă de evoluție. I-am explicat ce înseamnă Sahaja Samadhi. Pentru că acum el când iese din Nirvikalpa Samadhi redevine uman iarăși. L-am întrebat dacă nu e adevărat, dacă după ce iese din Nirvikalpa Samadhi nu devine din nou uman. Ai emoții, nevoi, judecăți. El a zis că "da, dar cât timp sunt în Nirvikalpa Samadhi eu simt beatitudine".
I-am explicat că în Nirvikalpa Samadhi tu te contopești cu Sinele dar nu ești cu adevărat profund în Sine unde să rămâi pentru totdeauna.

Tu ieși de acolo iar și iar. L-am întrebat de ce nu participă la festivitățile din ashram. Incantații, bhajan-uri, făcând ceremonii, și el a râs și a zis că aceea e pentru începători, că el nu are nevoie să facă aceste lucruri. Deci răspunsul era chiar acolo. I-am explicat atunci că poate tocmai acest lucru îl împiedică să meargă mai profund. Pentru că respingi ceva, nu îți place ceva, crezi că nu e bun, poate că asta e ce te reține. Pentru că trebuie să îți dezvolți smerenia, și prin incantații și cântarea de bhajan-uri tu îți dezvolți o mare umilință. Această smerenie cauzează ca tu să-ți abandonezi trupul Sinelui. Atunci când trupul ți l-ai abandonat Sinelui atunci tu vei fi Sinele și vei fi mereu în Samadhi chiar și cu ochii deschiși, în starea de veghe. M-a ascultat cumva și apoi și-a închis din nou ochii. A doua zi l-am văzut că stătea cu cei care incantau și cântau, și incanta și cânta cu ei. Eu tocmai plecam atunci, mergeam în nord să o întâlnesc pe Anandamayi Ma, și am uitat cu totul de el.

După vrei trei luni m-am întors la Ramana Ashram și l-am văzut acolo. Am mers direct la el și el doar a zâmbit și prin acel zâmbet mi-am dat seama că era realizat. A depășit totul și a devenit activ. Mi-a zis că nu mai are nevoie să mediteze, este mereu în meditație. Acum el incanta și cânta bhajan-uri și făcea toate aceste lucruri fericit, în pace. Avusese loc o schimbare uriașă în el. Am știut că egoul i-a dispărut, aroganța lui a dispărut.

Asta e valabil și pentru noi. Este foarte dificil pentru occidentali să dezvolte smerenia și totuși asta e exact ceea ce trebuie să faci dacă vrei să devii liber. Ca să devenim complet liberi și eliberați trebuie să avem o imensă umilință. Trebuie să renunțăm la toată duritatea, la lucrurile care ne fac să gândim că suntem mai buni ca alții, că știm mai mult și mai bine ca alții. Trebuie să dezvoltăm o reverență pentru tot din viață. Nu ar trebui să gândim că numai calea noastră, cărarea noastră e singura cale și numai pe calea noastră se poate atinge realizarea. Ar trebui să ne dăm seama că sunt sute de căi, și toate sunt bune. Oriunde se află o persoană ea este exact acolo unde trebuie să fie. Dacă învățăm să ne respectăm unul pe altul, să venerăm toate căile, atunci devenim liberi. Pentru că în acel moment Sinele devine activ și atrage egoul în Inimă. Dar dacă te plimbi și te lauzi că ești un Ghyani (realizat), atunci egoul tău este cel care zice asta. Uită despre ceea ce ești. Nu căuta iluminarea, nu căuta nimic, doar fii tu însuți.

Robert Adams – Satsang 18 aprilie 1993
Traducerea: Summairu (2017)

Citește și:
Robert Adams - Despre devoțiune
Anandamyi Ma - Despre căutarea spirituală
Mooji - Vrei să mergi până la capăt? Renunță la aroganță!
Robert Adams - Cele trei metode pe calea spirituală

Image may contain: text

HUMILITY
I love every one of you. I know many of you hate chanting. You don’t like to chant, you think you don’t have to. Yet…chanting is a very important part of spiritual life believe it or not. Whatever denomination you belong to, whether you are Catholic, Jewish , Mohammadan, Islamic, Christian, wherever you come from it has been part of every tradition. Why? Because it is known to make the nervous system calm, to make the mind one pointed, and to improve your concentration. As a matter of fact, the bigger the ego is the less you like chanting. This is true. For chanting and singing bhajans is very beneficial.

I recall when I was in Bangalore in 1950, after Ramana gave up his body. I went to Papa Ram Das’s ashram in Bangalore. I observed what was going on, watched everybody doing everything, partook in all festivities. I knew this one young person, I call him young now, he was about two years older than I was at that time. He would sit under a tree in the lotus posture and meditate for three or four hours at a time. The next day I approached him and asked if I could sit with him. He said yes. So I sat with him and I watched him, he became rigid, eyes were closed. I waived my hand at his face, he was in total silence. I put my finger under his nose to see if he was breathing. I couldn’t feel any breath at all. He was in Nirvikalpa Samadhi.

I sat with him for about three hours and then he opened his eyes and I asked him, how long have you been doing this, how long have you been able to be in Nirvikalpa Samadhi? He said approximately seven years, he said it was the highest degree you could get, the highest stage of development. I explained to him what Sahaja Samadhi was. For at the present time when he comes out of Nirvikalpa Samadhi he becomes a human being again. I asked him if this was true, I said when you come out of Nirvikalpa Samadhi don’t you become a human being again? You have emotions, needs, judgmental. He said yes but while I’m in Nirvikalpa Samadhi I feel bliss. I explained to him that you merge with the Self in Nirvikalpa Samadhi but you’re not really deep in the Self where you stay there forever.

You come out of it again and again. I asked him why didn’t he partake in the activities of the ashram? Chanting, bhajans, doing pujas and he laughed and said that is for beginners, I don’t need to do these things. So the answer was right there. I explained to him, perhaps this is what is keeping you back from going further. Because you hate something, you don’t like something, you think its no good, perhaps this is what’s holding you back. For you see you have to develop humility and by chanting and singing bhajans you develop a tremendous humility. It is humility that causes you to surrender the body to the Self. When you have surrendered the body to the Self you will be the Self and you’ll always be in Samadhi while waking. He sort of listened to me and then he closed his eyes again. The next day I saw him sitting with the chanters and chanting. I was leaving at that time, I went up north to see Anandamayi Ma and I forgot all about him.

About three months later I returned to Ramana Ashram and I saw him there. I went over to him and he just smiled at me and by the smile I realized he was enlightened. He had overcome and he became active. He told me he doesn’t need to meditate any longer, he’s always in meditation. Now he chanted and sang bhajans and did all these things happily, peacefully. There was a tremendous change in him. I knew his ego disappeared, his pride disappeared.

This is true of us also. It is very difficult for westerners to develop humility and yet this is exactly what you have to do if you want to become free. To become totally free and liberated we have to have a tremendous humility. We have to let go of all the hardness, the stuff that makes us think I’m better than you, I have more knowledge than you. We have to develop a reverence for all of life. We shouldn’t think that our way alone, our path is the only path and its only through our path that we can become enlightened. We should realize there are hundreds of paths, they are all good. Wherever a person is is where they are supposed to be. If we learn to respect one another, to worship all paths then we become free. For it is at that time that the Self becomes activated and pulls the ego into the Heart. But if you walk around saying I’m a Jnani, I’m a Jnani its your ego telling you this. Forget about what you are. Do not look for enlightenment, do not search for anything just be yourself.

Robert Adams – Satsang 4/18/93

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu