duminică, 16 octombrie 2016

Trezire versus Eliberare - (Awakening versus Liberation - excerpts from an article by Ed Muzika)

Ramana Maharshi: Chiar dacă cineva practică kevala nirvikalpa samadhi pentru mulți ani, dacă el nu și-a dezrădăcinat vasana-ele (tendințele latente inconștiente) el nu va atinge eliberarea.

Unii critici spun că a vedea prin "iluzia egoului" este punctul principal în neo-advaita, și că asta nu e suficient. După cum zice Caplan, aceste experiențe iluminatorii induse de astfel de "maeștri" și satsangurile lor sunt considerate ca fiind superficiale.
Unii îndrumători, precum Jeff Foster și Andrew Cohen, au admis că propria lor înțelegere sau "trezire" nu a pus capăt la a fi o ființă umană cu sentimente, aspirații și frici personale și egoiste. Cohen a admis că această șuntare spirituală a rezultat în abuzarea mentală a propriilor lui discipoli.

Practica este necesară
Potrivit lui Dennis Waite, neo-Advaita pretinde că îndepărtează ignoranța, dar nu oferă ajutorul
(n.t. și metodele) pentru îndepărtarea ignoranței. Potrivit lui Caplan, Advaita Vedanta tradițională necesită ani de practică, ceea ce e destul de diferit de pretențiile neo-advaitine. Advaita Vedanta tradițională folosește "disciplina în patru desfășurări" (sadhana-catustaya) pentru pregătirea discipolilor și atingerea eliberării. Ani de practică perseverentă sunt necesari pentru a reduce sau distruge "blocajele", așa-numitele "vasana, samskara, învelișurile conștiinței și vritti-urile", și "granthi-ul sau nodul care formează identificarea dintre Sine și minte", și să pregătească mintea pentru pătrunderea în non-dualitate.
Marele maestru Zen Joshu a fost întrebat câte Satori sau iluminări a avut. Joshu a răspuns că a avut 17 iluminări majore și mii de treziri (iluminări) minore. Joshu a petrecut 60 de ani de la prima iluminare și până când a acceptat primul discipol. A petrecut 60 de ani după prima trezire, expansionând-o și adâncind-o, și apoi aducând-o în viața lui personală și reîntorcându-se în lume.

Să ne uităm la exemplul lui Nisargadatta. El și-a întâlnit maestrul în 1933 și a avut realizarea în 1936. Apoi el a călătorit precum un călugăr rătăcitor pentru doi ani vizitând multe lăcașuri, temple, și maeștri de-a lungul Indiei, până când el a recunoscut că nu e nicio diferență în ființa sa oriunde s-ar afla. Așa că s-a întors acasă la soția lui și la afacerea lui în 1938. Se pare că a petrecut mulți ani discutând toate aspectele conștiinței și ale absolutului cu un alt discipol al maestrului lui (acest discipol al lui Siddharameshwar, frate spiritual cu Nisargadatta este se pare Bhainath Maharaj care era și el realizat spiritual), și ei au pus la un loc ideile care apar mai târziu în cartea "Eu Sunt Acela". Nisargadatta nu a acceptat discipoli decât după încă 13 ani, în 1951. Vedeți, el încă se "marina", învățând, transformându-se, chiar dacă el deja a avut realizarea fermă a absolutului.
Deci toți marii maeștri au avut o practică spirituală post-realizare, incluzându-l pe Ramana Maharishi care a petrecut mulți ani singur în Samadhi (vreo 20 de ani), înainte de a accepta să îndrume primul discipol.

(Nota Traducătorului
Aici îi putem aminti și pe:
- Robert Adams care deși atinsese deja realizarea, după moartea lui Ramana Maharishi, care a fost maestrul lui, el a rămas în India încă 17 ani mergând pe la mari maeștri ai vremii printre care și la Nisargadatta Maharaj, Anandamayi Ma și alții, și verificându-și înțelegerea și rafinând-o.
- Mooji povestește și el că după ce prin grația lui Papaji a atins realizarea, el apoi a pus-o la îndoială și a verificat-o câțiva ani până i-a devenit clar că e imuabilă și stabilă. De altfel el spune cu smerenie că și acum este încă deschis la orice ar mai putea să apară, deși cel neschimbător este pe deplin realizat.
- Eckhart Tolle a început să vorbească și să îndrume abia după mulți ani de la acea trezire despre care scrie în cartea "Puterea Prezentului", timp în care a căutat să aprofundeze înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu el și a verificat trăirea studiind în tradițiile spirituale și întâlnindu-se cu diverși maeștri.

De altfel îndrumările maeștrilor, chiar l-am auzit și pe Mooji vorbind despre asta și am ideea să scriu un articol despre aceste lucruri, și tradițiile spirituale spun că maestrul tău trebuie să te "facă" maestru, sau în unele cazuri, oamenii să te recunoască și să îți ceară sfaturi, cum este cazul lui Papaji: fiica lui povestea că oriunde se mutau, în orice oraș, a doua zi oamenii intrau și pe geam la ei în casă ca să vorbească cu el. Nu își putea ascunde lumina realizării sale deși el nu își făcea absolut deloc reclamă. De altfel niciun mare maestru nu și-a făcut el reclamă, alții au vorbit și au scris cărți despre ei cum e cazul și cu Ramana Maharshi, Nisargadatta Maharaj, etc.

"Ești sub Grație, așadar înțelegeri vor apărea spontan, revelații vor veni, recunoașterea va veni.
Pentru mulți oameni, când o înțelegere puternică apare, când o realizare puternică sau o recunoaștere apare - ce se întâmplă? Se amestecă cu niște ego, dar acest lucru nu e văzut imediat.
Nu recunoști cocktailul otrăvit și spui: „O da, am înțeles.” Înghiți niște ego, iar cele două vor rămâne împreună. Cele două vor rămâne împreună neobservate pentru un timp.
Poți simți că îți merge bine, vorbești foarte bine cu oamenii, dar nu vei inainta mai mult de-atât fiindcă buruienile au crescut împreună cu florile și încep să sugrume floarea. 

Când o înțelegere apare, fii foarte atent. Doar fii recunoscător în inima ta și spune: „Mulțumesc. Mulțumesc.” Nu deveni nimic sau crede că ești special acum, și adevărata cunoaștere va înflori înăuntrul tău. Dacă amesteci egoul cu realizarea, treptat îți va pompa afară energia și nu crești în putere și înțelepciune fiindcă aroganța își revendică totul. La început e foarte ușor ca egoul să se strecoare neobservat înăuntru.
Asta se datorează naivității tale și probabil unei aroganțe. Acestea te orbesc. Odată ce ești conștient de asta, începi să vezi lucrătura egoului mult mai ușor. Odată ce este expus el nu se mai poate ascunde. Apoi îl poți vedea cu ușurință când apare: „Ah iată vine egoul din nou. Vrea să-și aroge iar meritele.”
Unde ajungem cu asta? N-o transforma într-un teatru!
Rămâi în starea neutră de însăși Conștiință.
Asta e tot! Continuă să faci asta și acea vrajă va fi ruptă."

~ Mooji

Mooji spune că trebuie să îți verifici realizarea cu maestrul, el fiind cel în măsură să vadă lucruri ascunse ce tu nici nu știi că există și poți crede că ai ajuns la capăt, și că unii își aleg drept maeștri pe maeștrii care nu mai sunt în viață tocmai pentru a nu fi corectați, egoul ferindu-se să fie scuturat. Mintea întinde și această capcană, și cum zice tot Mooji, mintea este atât de sofisticată și amăgitoare că poate chiar să imite realizarea spirituală. În creștinism se spune că satana poate lua chip de înger de lumină și aparent te face să crezi că ești în regulă din punct de vedere spiritual, că te rogi, că îi ajuți pe alții, în timp ce te păstrează într-o mândrie greu de depistat de unul singur. De altfel tot Mooji spune că dacă ești în aroganță, tu ești ultimul care va vedea aceasta, chiar dacă cei din jur îți tot spun și îți atrag atenția. 
Nisargadatta Maharaj spune că e bine și că trebuie să îți verifici realizarea prin discuții cu alții și având inima sinceră. Tot el spune că sunt oameni care ating realizarea și ei nu știu asta, și că aceștia sunt cei mai de încredere, față de cei care trâmbițează una alta sub forma diferitelor declarații și auto-intitulări, sau asumându-și un nou rol, cel de realizat spiritual sau de îndrumător pentru alții sau maestru. 

Și câteva cuvinte despre cazul deja faimos și controversat al lui Andrew Cohen, despre care a apărut de curând un documentar numit "Cum Am Creat O Sectă", în care este și el intervievat alături de alți foști discipoli. Andrew l-a înâlnit pentru trei săptămâni pe Papaji în 1986, după care s-a crezut complet realizat spiritual, chiar mai realizat ca Papaji, despre care a mai și vorbit de rău. Întors în State, Andrew a pus bazele unei mișcări spirituale cu mii de membri, a avut apariții Tv și în reviste, și a făcut aceasta pentru mai bine de douăzeci de ani. Chiar dacă apăreau destule plângeri dn partea discipolilor săi și chiar a mamei sale, Andrew continua să se comporte ca un tiranic mesia infailibil care își testează elevii, chiar folosindu-se de exemplul Marpa-Milarepa, căci desigur manipulatorii vor găsi mereu metode și exemple trase de păr prin care să își scuze orgoliul. Cerea supunere totală și credință în el, și chiar mai mult de atât, cei care vroiau să părăsească mișcarea erau amenințați cu diferite iaduri ce o să li se întâmple. Acum câțiva ani, în urma unor certuri cu discipoli de-ai lui, Andrew a avut un moment de claritate și sinceritate și a putut să recunoască deschis că egoul lui este bine mersi, și că ce făcuse până atunci o luase razna cu totul. 

"Sunt mai mulți îndrumători și maeștri falși în această lume decât stelele din universul vizibil. Nu-i confunda pe cei atrași de putere, centrați doar pe ei înșiși, cu adevărații maeștri. Un maestru spiritual autentic nu îți va ghida atenția spre el însuși și nu va aștepta obediență absolută sau admirație totală de la tine, ci în loc de asta te va ajuta să apreciezi și să admiri sinele tău interior. Adevărații maeștri sunt transparenți precum sticla. Ei lasă ca lumina lui Dumnezeu să treacă prin ei."
~ Shams Tabrizi, Legea 12 din Cele 40 de Legi ale Iubirii

"Dificultatea pe calea spirituală este întotdeauna ceva ce vine din noi înșine. Unei persoane nu îi place să fie discipol, îi place să fie maestru. Dacă ar ști că măreția și perfecțiunea celor măreți care au venit din când în când în această lume a fost în a fi discipoli și nu în a învăța pe alții!
Cu cât mai mare maestrul, cu atât mai bun discipol a fost. El a învățat de la oricine, de la cel măreț sau de la cel de jos, de la înțelept sau de la nătâng, de la bătrân sau de la tânăr. El a învățat din viețile lor, și a studiat natura umană în toate aspectele."
~ Hazrat Inayat Khan
 Am încheiat aici această notă)

Totuși pe Facebook găsim îndrumători care s-au trezit acum câteva luni sau un an, și deja îi îndrumă pe toți ceilalți, fără să zică o vorbă despre practica spirituală (sadhana) post-iluminare, despre zbaterile de după trezire și nevoia de a expune și dizolva tendințele inconștiente, despre impasurile aprofundării, și despre problemele de relaționare care apar din iubirea pentru celălalt.


Extrase dintr-un articol în engleză scris de Ed Muzika, discipol apropiat al lui Robert Adams. 
Pentru cei interesați recomand citirea întregului articol.
Traducerea: Summairu (2016)

Sursa articol (EN):
http://www.wearesentience.com/awakening-vs-liberation.html 

Citește și:
Alte articole despre capcanele și încercările pe calea spirituală


Ramana Maharshi: Even though one practices kevala nirvikalpa samadhi for years together, if one has not rooted out the vasanas one will not attain liberation.

Some critics say that seeing through the 'illusion of ego' is the main point of neo-Advaita, and that this does not suffice. According to Caplan, the enlightenment-experiences induced by these teachers and their satsangs are considered to be superficial.
Some teachers, like Jeff Foster and Andrew Cohen, have admitted that their own insight or "awakening" did not put an end to being a human being with personal, and even egoistical, feelings, aspirations and fears. Cohen admitted that this spiritual bypass even resulted in the mental abuse of some of his students.
Practice is necessary-
According to Dennis Waite, neo-Advaita claims to remove ignorance, but does not offer help to remove ignorance. According to Caplan, traditional Advaita Vedanta takes years of practice, which is quite different from the neo-Advaita claims. Classical Advaita Vedanta uses the "fourfold discipline" (sādhana-catustaya) to train students and attain moksha. Years of committed practice is needed to sever or destroy the "occlusion" the so-called "vasanas, samskaras, bodily sheaths and vrittis", and the "granthi or knot forming identification between Self and mind," and prepare the mind for the insight into non-duality.

The very great Zen master Joshu was asked how many Satoris or awakenings had he had. Joshu responded that he had 17 great awakenings and thousands of minor awakenings. Joshu spent 60 years between the time of his first awakening and when he first accepted students. He spent 60 years after the first awakening, expanding and deepening it, and then bringing it into his personal life and returning to the world.
Take the example of Nisargadatta. He met his teacher in 1933 and had his awakening in 1936. He then traveled as a wandering monk for two years visiting many shrines, temples, and teachers across India, until he recognized there was no difference in his beingness no matter where he was. So he returned home to his wife and business in 1938. Apparently he spend many years discussing all aspects of consciousness and the absolute with another disciple of his teacher, wherein they both worked out the concepts he put forward in the book “I Am That.” He did not accept students for another 13 years, in 1951. You see, he was still maturing, learning, changing, even though he already had a firm grasp on the absolute.
So all of the great ones had a post awakening sadhana, including Ramana Maharishi, who spent many years sitting alone in Samadhi before he ever accepted his first student.

Yet on Facebook we find teachers who have awakened months or a year before, and are already teaching everyone, without a word about post-enlightenment sadhana, one's post awakening struggles and the need to expose and dissolve unconscious tendencies, developmental impasses, and all kinds of relationship issues which come out because of love for the other.

Full article here:
http://www.wearesentience.com/awakening-vs-liberation.html 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu