marți, 23 februarie 2016

Robert Adams - Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici (Remember the Reasons Why You Came Here)

Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici

Robert: Voi, oamenilor, sunteți amuzanți. Când mă uit în această parte, această parte începe să cânte și când am întors capul ei se opresc și cealaltă parte începe. (discipolii râd) 

Cântați numai când mă uit la voi. Ei bine, nu poți avea totul. (râsete)

Vă urez bun venit cu toată inima și cu toată ființa mea. Este bine să vă văd aici, pe fiecare dintre voi. În 1947 m-am dus la Ramana Ashram. După ce am petrecut vreo trei zile vorbind cu Ramana, m-am așezat cu devoții, în sală, și obișnuiam să stau în partea dreaptă a sălii rezemat de perete, privind la toți oamenii care intrau. Erau devoți, discipoli, și căutători. Devoții erau întotdeauna la fel. Ei nu aveau de spus multe. Erau adânciți în Sine. Discipolii și căutătorii se certau între ei.


Îmi amintesc un anumit indian care a fost foarte certăreț cu un discipol, și obișnuia să găsească greșeli la toată lumea. El mergea la Ramana să-i spună: "Cutare și cutare a făcut asta, cutare și cutare a făcut aia." Și Ramana îi spune: "Amintește-ți motivul pentru care ai venit aici și rămâi tăcut." Motivul, desigur, a fost de a găsi Sinele și
nu să interferezi cu altcineva. Dar au existat tot felul de incidente. Sikh-i veneau, hinduși, occidentali, budiști, budiști zen. Oameni care practicau Hatha Yoga.


Toate aceste lucruri s-au întâmplat în fața lui Ramana. Dar nu-l deranjau pe Ramana niciun pic. 

Îmi amintesc un occidental, am încercat să-mi amintesc numele său, Henry Wells, din Scoția.
Se pare că citise o mulțime de cărți despre Ramana, iar aceasta a fost prima sa vizită. El a venit în sală, și am văzut acest lucru. A alergat la Ramana și s-a prosternat întinzându-se pe burtă, și a început să devină nebun. Picioarele îi tremurau, iar el făcea incantații. Devoții au vrut să-l ridice, dar Ramana a zis: "Lăsați-l să stea."

Când a ieșit din asta i-a zis lui Ramana: "În sfârșit te-am găsit. Tu ești tatăl meu, mama mea, fiul meu, fiica mea, prietenul meu." Și Ramana doar i-a zâmbit. 

Și mi-am spus, aveam doar optsprezece ani, mi-am spus: "Cineva care este așa de entuziast, să vedem ce se întâmplă, dacă durează."

Zilele treceau și a continuat să se  prosterneze în fiecare zi, timp de aproximativ o lună. Într-un final s-a oprit și s-a așezat ca toți ceilalți. Și după aproximativ două luni a început să se uite împrejur în cameră la toată lumea, și a început să se plângă, că ăsta nu a fost corect, că ăla nu a fost corect. După aproximativ patru luni de stat acolo, el a donat patruzeci de mii de dolari pentru ashram, și eu doar mă uitam la toate aceste lucruri ce se întâmplau.


După aproximativ șase luni de stat acolo, el a început să găsească greșeli conducerii. La acea vreme fratele lui Ramana conducea ashram-ul. El a început să le șoptească celorlalți ucenici, desigur devoții nu au avut nimic de a face cu acest lucru, au fost discipolii și căutătorii. El a început să răspândească zvonuri. El nu a vorbit aproape niciodată cu mine. Cred că eram prea tânăr. El avea vreo patruzeci și cinci de ani.


Când era cam luna a șaptea a venit pe la mine într-o zi și m-a întrebat în afara ashram-ului: "Crezi că Ramana este într-adevăr iluminat?" Așa că i-am zâmbit, nu i-am răspuns și am plecat. El a început să ațâțe devoții să se certe între ei și să se revolte împotriva regulilor ashram-ului.


Prin luna a opta m-a văzut din nou și îmi spune: "Crezi că este corect ca Ramana să stea așa dezbrăcat? Să-i cumpărăm niște haine și să-l îmbrăcăm, astfel încât atunci când occidentalii vor veni să nu fie speriați." Așa că i-am zis ce a spus Ramana: "Amintește-ți motivul pentru care ai venit."


Și acest lucru a continuat. Câteva zile mai târziu, nu l-am văzut în sală. A trecut și a doua zi și nu l-am văzut. A treia zi a trecut și nu l-am văzut. Și a patra zi am întrebat: "Ce s-a întâmplat cu el?" Iar colegul casei unde locuia a spus: "O, Henry a împachetat și s-a întors în Scoția", și nimeni nu a mai auzit vreodată de el.


Ideea povestirii este aceasta: Dacă îți dai seama de motivul pentru care ai venit, vei fi interesat de un lucru: trezirea. Și acesta va domina viața ta. Nimic altceva. 

Tu nu vei fi preocupat de ceea ce altcineva face și vei fi în pace cu tine si cu toată lumea. Totul este predestinat oricum. 
Totul este karmic. Deci, ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla fie că îți place sau nu.  
Deci, de ce să fii insultat, de ce să fii rănit în sentimente, fii în pace.


Remember the Reasons Why You Came Here

Robert: You people are funny. When I look at this side this side starts singing and when I turn my head away they stop and this side starts. (students laugh) You only sing when I look at you. Oh well, can't have everything. (laughter)

I welcome you with all my heart and with all my being. It's good to see you all here, every one of you. In 1947 I went to Ramana Ashram. After spending around three days talking with Ramana, I settled down with the devotees, in the hall, and I used to sit at the right side of the hall against the wall, watching all the people come in. They had devotees, disciples, and seekers. The devotees were always the same. They never said much.

They were immersed in the Self. The devotees and the seekers quarreled with each other.

I recall a particular Indian who was very quarrelsome with a disciple, and he used to find fault with everybody. He would go to Ramana and say, "So and so was doing this, so and so was doing that." And Ramana would tell him, "Remember the reason of why you came here and keep silent." The reason of course was to find the Self and not to interfere with anybody else. But there were all kinds of incidents going on. Sikhs came, Hindus, Westerners, Buddhists, Zen Buddhists. People who were practicing Hatha Yoga.

All these things were happening in front of Ramana. But it didn't faze Ramana one bit.

I recall a Westerner, I'm trying to think of his name, Henry Wells, from Scotland.

He apparently had read a lot of books about Ramana, and this was his first visit. He came into the hall, and I was watching this. Ran over to Ramana and prostrated himself on his stomach, and started going crazy. His feet were shaking, and he was chanting. The devotees wanted to pick him up, and Ramana said, "Let him stay."

When he came out of it he told Ramana, "At last I have found you. You are my father, my mother, my son, my daughter, my friend." And Ramana just smiled at him.

And I said to myself, I was only eighteen years old, I said to myself, "Someone who is this enthusiastic, let's see what happens, if it lasts."

The days went by and he kept prostrating himself every day for about a month.

Then he finally stopped and he sat down like everybody else. And after about two months he started looking around the room at everybody, and he started complaining, that this wasn't right, that wasn't right. After about four months of being there he donated forty thousand dollars to the ashram, and I'm just watching all these things going on.

After about six months of being there, he started to find fault with the management. At that time Ramanas brother was managing the ashram. He started to whisper to the other disciples, of course the devotees had nothing to do with this, it was the disciples and the seekers. He started spreading rumors. He hardly ever talked to me. I guess I was too young. He was about forty-five years old.

When about the seventh month he came over to me one day and he asked me outside the ashram, "Do you think Ramana is really enlightened?" So I just smiled at him, I didn't answer and walked away. He started getting devotees to fight against each other and rebel against the rules of the ashram.

On about the eighth month he saw me again and he tells me, "Do you think it is right for Ramana to stand naked like this? Let's buy him some clothes and dress him up, so when Westerners come they won’t be frightened." So I told him what Ramana said: "Remember the reason for why you came."

And this went on. A couple of days later I didn't see him in the hall. Second day passed and I didn't see him. The third day passed and I didn't see him. And the fourth day I inquired, "What happened to him?" And the house guest he was living with said, "Oh, Henry packed his suitcase and went back to Scotland," and nobody ever heard from him again.

The point of the story is this: If you realize the reason why you came you will be interested in one thing, awakening. And that will dominate your life. Nothing else will.

You will not be concerned with what somebody else is doing and you will be at peace with yourself and everybody else. Everything is preordained anyway.

Everything is karmic. So what's going to happen will happen whether you like it or not. So why get insulted, why get your feelings hurt, be at peace.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu