sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Robert Adams - Practica spirituală și non-rezistența (The spiritual practice and the non-resistence)

Sadhana (practica spirituală) este ca mersul la școală. Trebuie să înceapă în grădiniță, apoi la clasa întâi, clasa a cincea, gimnaziu, liceu, colegiu, la universitate. Acest lucru este valabil despre sadhana. Practici o formă de sadhana de ani de zile probabil, și apoi s-ar putea să crești din ea către alte forme, la forme mai înalte. Până când ajungi la realizarea că nu există nicio sadhana. Toți acești ani cât am stat într-un picior cu brațul în aer, cântând mantre, făcând pranayama (exerciții respiratorii) au fost inutili. Acum doar poți spune asta când ai ajuns într-un punct anume din viață.  

Cu cât mai puternic ești atașat de acest pământ cu atât mai multe sadhana-e trebuie să faci. Dar pe măsură ce începi să-ți pierzi atașamentul de acest pământ forma de sadhana se schimbă. Practicile tale spirituale se schimbă. Ele devin tot mai puține și mai puține. Din moment ce începi să realizezi că ești conștiința pură. Trebuie conștiința pură să facă sadhana? Sau are nevoie Dumnezeu să facă practicile spirituale?

Începi să-ți simți realitatea. Cu cât simți realitatea a ceea ce ești cu atât mai mult corpul se îndepărtează. Până când vine din nou acea zi când știi dincolo de orice umbră de îndoială că nu ai corp. Totuși corpul
apare. Această parte devine un paradox atunci când încerci să folosești cuvinte pentru a explica. Nu ai nici un corp și, în același timp ai un corp. Tu pari că demonstrezi un corp. Alții te văd ca un corp, dar îți dai seama că aceasta este o glumă cosmică. Căci nu există un corp, nu există nicio lume, nu există niciun univers, există doar conștiința, fără de efort, fără alegere, conștiința pură, spațiul nemărginit.

Înainte de iluminarea totală simți asta despre tine. Că ești conștiință, că nu ești corpul, ești realitatea absolută. Când te duci mai adânc în asta, devii ca spațiul fără margini. Nu mai ești limitat la un loc. Nu mai este limitare. Acum corpul apare ca o închisoare pentru tine. Tu pari limitat la corpul tău. E ca și cum ești în închisoare. Nu există nicio libertate.


Pe măsură ce te apropii de iluminare, începi să realizezi că nu ești corpul, dar te simți în continuare limitat fără un corp. Apoi în etapa finală devii Sinele a tot.
Îți dai seama că tu ești copacii, oceanul, planetele, stelele, tu ești totul. 

Ai devenit atotpătrunzător, omniprezența. Cu toate acestea, atunci când oamenii se uită la tine, tu pari a fi un corp. Așa că păstrează tăcerea. Nu încerca să te explici sau să dovedești nimic. 
Nu mai este ceva ce trebuie să faci. Ești complet în afară.  

Acum de ce ai vrea să devii așa ceva? Care este scopul de a fi în acest fel? Dacă ai auzit despre fericire, pacea de dincolo de orice înțelegere, ai devenit asta, fericirea totală.
Substratul din spatele întregii existențe este bucurie totală, fericire totală, pace deplină, conștiință fericire.
Aceasta este adevărata ta natură, aceasta este ceea ce ești.
 


Chiar prin ascultarea acestor cuvinte ceva începe să se ațâțe în tine, să te facă să înțelegi că n-ai fost un corp nicicând. Nu te gândi la corpul tău prea mult. El va avea grijă de el însuși. 
Amintește-ți, cum am menționat la început, când ai venit în acest plan de existență a fost predestinat totul, totul. Totul este predeterminat. Prin urmare, fiecare mișcare ce o faci, tot ceea ce faci trebuie să se întâmple. Dacă doar îți dai seama de acest lucru vei înceta îngrijorările.

Aceasta este ceea ce am vrut să spun la început că te afli în locul potrivit ție chiar acum. Trecând prin acele experiențe care sunt necesare pentru tine. Cel mai rău lucru pe care îl poți face este să te condamni pe tine și soarta ta. Acest lucru doar te trage mai adânc în maya (iluzie). Fii fericit acolo unde ești.
Niciodată nu te compara cu nimeni. Fii tu însuți așa cum ești.
 


Fii recunoscător pentru ceea ce ești și unde ești. Doar prin a fi recunoscător, prin acceptare începi să renunți la umanitatea ta (la ideea că ești doar om). De fiecare dată când reziști tu acumulezi mai multă karma pentru tine. 

De fiecare dată când încerci să te zbați pentru drepturile tale, acumulezi mai mare karma pentru tine.
Și vei avea întotdeauna drepturi pentru care să lup
ți. Numai natura lor se va schimba. Dar vei lupta pentru drepturile tale toată viața ta. Și apoi vei lua un alt corp și vei continua să faci același lucru, niciodată nu se va termina. 


În cele din urmă, încearcă să-ți amintești faptul că puterea care există te iubește așa cum ești. Nu te iubește doar atunci când faci anumite lucruri. Te iubește așa cum ești, necondiționat.
Și tu te desfășori în felul tău inimitabil. Nu este absolut nimic în neregulă cu nimic. 

La modul colectiv Pământul trece prin karma sa și face ceea ce ar trebui să facă. 

Treaba ta este de a deveni realizat și complet liber. Poți face acest lucru acceptându-te pe tine însuți așa cum ești, acceptându-i pe toți ceilalți. Acceptând lumea așa cum este. Acceptând condițiile așa cum sunt. Dându-ți seama că niciunul dintre aceste lucruri nu există, sunt doar temporare. Și ceea ce este temporar nu poate fi realitatea. 
Înțelegând că adevărata realitate ești tu însuți. Nu există nicio realitate adevărată în afară de tine însuți. Nu este nimic ce se întâmplă în afara ta. Ești creatorul lumii și al universului.
Și totul este bine. 

R.A. satsang 26 iulie 1992



Sadhana is like going to school. You have to start in kindergarten, go to the first grade, the fifth grade, junior high school, senior high school, college to university. This is true of sadhana. You practice one form of sadhana for years perhaps and then you may grow out of it to other forms, to higher forms. Until you come to the realization that there is no sadhana. All these years I've been spending standing on one foot with my arm in the air, chanting mantras, doing pranayamas has been unnecessary. Now you can only say this when you've arrived a certain place in life. 
The stronger you're attached to this earth the more sadhanas you have to do. But as you begin to lose attachment to this earth your form of sadhana changes. Your spiritual practices change. They become less and less. Since you're beginning to realize that you are the pure awareness. Does the pure awareness have to do sadhana? Or does God have to do spiritual practices?

You begin to feel your reality. The more you feel the reality of who you are the more the body keeps dropping away. Until again that day comes when you know beyond a shadow of a doubt that you have no body. Yet the body appears. This part becomes a paradox when you try to use words to explain it. You have no body and at the same time you have a body. You appear to be demonstrating a body. Others see you as a body but you realize that this is a cosmic joke. For there is no body, there is no world, there is no universe, there is only consciousness, effortless, choiceless, pure awareness, boundless space.

Prior to total enlightenment you feel this about yourself. That you are consciousness, that you are not the body, you're absolute reality. As you go deeper into that, you become like boundless space. You no longer are confined to a place. There is no longer confinement. Now the body appears like a jail for you. You appear confined to your body. It's like you're in prison. There is no freedom.
As you come closer to enlightenment, you begin to realize you are not the body but you still feel confined without a body. Then the final stage you become the Self of everything.
You realize that you are in the trees, the ocean, the planets, the stars you are everything.
You have become all-pervading, omnipresence. Yet when people look at you, you seem to be a body. So you keep silent. You do not try to explain yourself or prove anything.
There is no longer anything you have to do. You are completely out of it.

Now why would you want to become like this? What is the purpose of being this way? If you've heard about bliss, the peace beyond understanding, you have become that, total happiness.
The substratum behind all existence is total joy, total happiness, total peace, bliss consciousness.
This is your real nature, this is what you are.

Just by hearing these words something begins to stir within you to make you understand that you never were a body. Do not think about your body too much. It will take care of itself. 
Remember as I mentioned in the beginning, when you came into this plane of existence everything was preordained, everything. Everything is predetermined. Therefore every move you make, everything you do is supposed to happen. If you will just realize this you will stop worrying. 

This is what I meant when I said in the beginning you are in your right place right now. Going through those experiences that are necessary for you. The worst thing you can do is to condemn yourself and your lot. This just pulls you deeper into maya. Be happy where you are. 
Never compare yourself with anyone. Be yourself just the way you are. 
Be thankful for what you are and where you are. It is only by being thankful, by acceptance that you begin to let go of your humanity. Every time you resist you're accruing greater karma to you. 
Every time you try to stick up for your rights you are accruing greater karma to you.

And you will always have rights to stick up for. Only the nature of them will change. But you will be sticking up for your rights all of your life. And then you will take up another body and continue doing the same thing, it'll never end.
Finally, try to remember that the powers that be loves you just the way you are. It doesn't love you when you do certain things. It loves you just the way you are, unconditionally.
And you are unfolding in your own inimitable way. There is absolutely nothing wrong with anything. Collectively the earth is going through its karma and is doing what it's supposed to do. 

Your job is to become realized and totally free. You do this by accepting yourself with the way you are, accepting everybody else. Accepting the world the way it is. Accepting conditions the way they are. Realizing that none of these things exist, they're only temporary. And what is temporary cannot be reality. Understanding that the true reality is yourself. There is no true reality outside of yourself. There is nothing going on outside of yourself. You are the creator of the world and of the universe. And that all is well.
 
R.A. - satsang July 26, 1992

3 comentarii: