joi, 22 octombrie 2015

Robert Adams - Cele trei metode pe calea spirituală (The three methods on a spiritual path)

Există trei metode pe care le folosim pe cale [n.t. calea spirituală], pentru a putea realiza ceea ce am discutat mai devreme.
Numărul unu este renunțarea de sine, unde ne abandonăm complet lui Dumnezeu, sau Sinelui.
Dar aceasta este greu de făcut pentru majoritatea oamenilor. Sună ușor, dar nu este. Asta înseamnă că nu ai o viață a ta. Predai complet și total, totul, lui Dumnezeu, întru totul. Fiecare parte a vieții tale merge la Dumnezeu. ”Nu voia mea, ci a Ta.” Aceasta este DEVOȚIUNEA, bhakti. Din nou, sună ușor pentru unii, dar nu este când o urmezi, pentru că înseamnă că fiecare decizie pe care trebuie să o iei este lăsată în voia lui Dumnezeu. Îți predai mintea lui Dumnezeu, întru totul, complet și absolut. Iar asta te duce la realizarea Sinelui.


Numărul doi este ATENȚIA, despre care vorbeam, să devii martorul.
Te observi încontinuu. Îți observi gândurile. Îți observi acțiunile. Stai în meditație și observi ce se petrece în mintea ta. Nu încerci să schimbi nimic sau să corectezi nimic. Doar observi. Devii martorul gândurilor tale în meditație, și al acțiunilor tale în starea de veghe. 


Iar numărul trei este cea pe care eu o recomand, INTROSPECȚIA.
Întreabă-te: ”Cui îi apar aceste necazuri? Cui îi apare această karma? Cui îi apare această suferință? Îmi apare mie? Ei bine, ce este <eu>? Eu sunt eu. Cine sunt eu? De unde a venit <eu>?” Și urmărește eu-l spre sursa lui. 


Poți folosi oricare dintre aceste trei metode, pe cea care ți se potrivește cel mai bine. Dar prin orice mijloc posibil, fă ceva. Nu-ți irosi viața cu frivolități. Lucrează cu tine, dacă vrei să devii liber. Nu înseamnă că trebuie să renunți la a merge la cinema, sau la servici, sau ceva. Nu renunți la nimic. Doar devii conștient de ceea ce faci. Devii o ființă conștientă. Devii conștient de acțiunile tale. Devii iubitor, plin de compasiune, binevoitor cu toți oamenii. 
Încetezi a mai urmări să fii tu numărul unu. Majoritatea dintre noi spun, ”Numărul unu. Eu sunt numărul unu.” Uită de asta. Așa suferi, ăsta e egoul. E greu să înțelegi, când renunți la ego, cum poți avea o viață mai bună? Dar ai. Încearcă și vei vedea. Când încetezi a te mai gândi la tine, și începi a te gândi la tine dar tu devii omniprezență, asta înseamnă că te gândești la toți ceilalți ca la tine însuți. Astfel dacă oricare ființă umană suferă, și tu suferi. Dar într-un fel diferă puțin de buddhism, nu mult, ci doar puțin. Pentru că bodhisattva spune că el nu va fi realizat până când toți ceilalți sunt realizați. Dar ei de asemenea au un bodhisattva mai înalt numit Arhat. Este precum Avadhut din hinduism, care devine singur realizat, pentru că înțelege că Sinele lui este Sinele tuturor. Și asta e ceea ce noi acceptăm.
Cu alte cuvinte, dacă vrei să-ți ajuți aproapele, dacă vrei să faci lumea aceasta o lume mai bună în care să trăim, descoperă-te pe Tine însuți mai întâi, și orice altceva va avea grijă de sine însuși.
~ Robert Adams (spiritual teacher)
ENG:
There are three methods we use to help us on the path, so we can realize what
we were talking about before. Number one is self-surrender, where we surrender com-
pletely to God, or to the Self. But that's hard to do for most people. It sounds easy, but it's not. It means that you have no life of your own. You surrender completely and totally
everything to God, totally. Every part of your life goes to God. "Not my will, but thine.”
that's devotion, bhakti. Again, it sounds easy to some people, but it's not when you get
into it, because it means every decision that you have to make is left up to God. You give
your mind to God, totally, completely and absolutely. And that leads you to self-realization.
Number two is mindfulness, which we were talking about, becoming the witness.
Watching yourself continuously. Watching your thoughts. Watching your actions. Sitting
in meditation and watching what goes on in your mind. Not trying to change anything or
correct anything. Just observing. Becoming the witness to your thoughts in meditation,
and to your actions in the waking state.
And number three is the one that I advocate, self-inquiry. Asking yourself, "To
whom do these troubles come? To whom does this karma come? To whom does this suffering come? It comes to me? Well, what is me? I am me. Who am I? From where did the I come from?" And following the I to its source. You can use any of those three methods, the one that suits you best. But by all means do something. Don't waste your life with frivolities. Work on yourself, if you want to become free. 


It doesn't mean you have to give up going to the movies, or going to work, or anything. You give nothing up. You just become aware of what you're doing. You become
a conscious being. You become conscious of your actions. You become loving, compassionate, gentle to all people. You stop watching out for number one. Most of us say, "Number one. I'm number one.” Forget it. That's how you suffer, that's ego. It's hard to understand, when you give up your ego, how you can have a better life? But you do. Try it and you'll see.


When you stop thinking of yourself, and you start thinking on yourself, but yourself becomes omnipresence, that means you're thinking of everybody else as yourself. So if
any human being suffers, you suffer too. But in a way we differ from Buddhism, not much, but a little. Because the bodhisattva says he will not be realized until everybody else
is realized. But then they have a higher bodhisattva called the Arhat. It's like the Avadhut
in Hinduism, who becomes self-realized, by himself, because he understands that his Self
is the Self of all. And that's what we accept. 

In other words, if you want to help your fellow man, if you want to make this world a better world in which to live, find yourself first, and everything else will take care of itself.
~ Robert Adams

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu