marți, 27 decembrie 2016

Lal-Ded (Lalla) - Cuvântul unei mistice rebele din Kashmir (The word of the rebel mystic from Kashmir)


Dacă nu-L poți vedea cât ești în viață,
Cum L-ai putea vedea după moarte?
 
Lal-Ded (Lalla) este o sfântă rebelă, o mistică revoluționară a secolului al 14-lea din Kashmir. O cunoaștem doar prin versurile ei numite "Vak", care au ajuns la noi prin tradiția populară a Kashmirului.

Opunându-se vehement aspectului ritual al tradiției Trikmat, Lalla s-a revoltat împotriva puternicului cler al vremurilor acelea care a transformat acele ritualuri într-un mijloc de exploatare și o unealtă pentru perpetuarea autorității ereditare. Ea, de asemenea, s-a revoltat și împotriva obiectificării femeilor în ritualurile shivaite.
Ea respinge complet statutul secundar și dependent atribuit femeilor în aceste ritualuri și ea astfel apare și domină scena ca subiect (conștiință).
Pe de o parte, Lala  a dat un nou suflu de viață tradiției spirituale a shivaismului din Kashmir, iar pe de alta,  ea a demistificat shivaismul prin rostirea clară a pilonilor fundamentali ai acestuia în limbajul omului obișnuit și a deconstruit ideologia lui de a fi o sectă secretă (Rahasya Sampradaya) făcând accesibile toate mijloacele de realizare (upaya) tuturor celor interesați de realizarea identității lor reale, astfel făcându-l o unealtă viabilă și eficientă nu numai pentru elevarea individuală dar și pentru unificarea socială.

Iluziile sunt parte integrantă a acestei vieți lumești, de aceea numim această lume Mayajala (plasa iluziilor). Cu cât cineva este mai evoluat spiritual cu atât mai puține iluzii va întreține. Suprema iluzie este aceea a unei existențe individuale: "Aham" sau "Eu Sunt"; aceasta este craca pe care stă fiecare și chiar și cei mai evoluați nu sunt înclinați să taie această cracă, temându-se că în cazul căderii, el sau ea se va izbi de pământ. Dar Lal, sfânta din Kashmir, Avatar-ul din Kashmir are toată puterea spirituală să taie chiar și craca pe care stă fiindcă ea a realizat că nu există un pământ de care să te lovești.


Idolul e doar piatră
Templul e doar piatră,
De sus până jos, totul e doar piatră
Pe cine vei venera, O, încăpățânatule învățător?

Îți acoperă rușinea,
Te scapă de frig,
Hrana și băutura lui, doar apă și iarbă
Cine te-a sfătuit, O, preotule,
Să sacrifici o oaie vie ca ofrandă
Pe o piatră fără viață?

O, nesăbuitule, acțiunea dreaptă nu constă
În post și alte rituri ceremoniale
O, nesăbuitule, acțiunea dreaptă nu constă
În a procura confort și ușurință corpului,
Numai în contemplarea Sinelui este dreapta acțiune și sfatul cel drept pentru tine.

Ascetul pelerin merge din altar în altar
Căutând să-L întâlnească pe Cel
Care sălășluiește (de fapt) în interiorul său.
Cunoscând adevărul, O, suflete, nu fi păcălit;
Distanța e cea care face ca brazda să pară verde

Unii își lasă casa, alții pustnicia
Dar mintea neliniștită nu cunoaște pacea.
Atunci, fii atent la respirație zi și noapte,
Și rămâi unde ești

Mi-am tocit masa și limba citind cărțile sacre,
Dar nu am învățat practicile care l-ar face fericit pe Domnul meu.
Mi-am tocit degetele cu mărgelele mătăniilor mele,
Dar nu am fost în stare să alung dualitatea din mintea mea.

Cei fără-de-minte citesc scripturile
Precum papagalii din colivie recită "Doamne, Doamne"
Ei citind astfel, bat apa în piuă
Efort fără niciun rod, ridicolă aroganță.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Realizarea este rară într-adevăr, nu căuta departe, e chiar aici, lângă tine
Întâi ucide dorința, apoi liniștește-ți mintea, renunțând la imaginații în zadar
Apoi meditează asupra Sinelui în interior și O! Vidul se contopește în vid

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Renunță la ritualurile sacre tantrice
Doar sunetul mantrei rămâne
Și când sunetul mantrei dispare
Doar conștiința rămâne în urma sa
Apoi O! Conștiința însăși s-a dus
Și acolo nu mai rămâne nimic în urmă
Vidul s-a contopit în vid

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Stimulându-ți și satisfăcându-ți dorințele și poftele
Nu ajungi nicăieri
Prin penitențe și post,
Devii arogant,
Fii moderat în mâncare și băutură
Dacă vei fi cumpătat
Calea ta cu siguranță va fi iluminată

 ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

În viață nu am căutat nici bunăstarea nici puterea,
Nici nu am alergat după plăcerile simțurilor,
Cumpătată în mâncare și băutură, am dus o viață stăpânită;
Cu răbdare mi-am purtat povara, durerea și sărăcia,
Și mi-am iubit Dumnezeul.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Maestrul meu mi-a dat doar o învățătură
"Din afară retrage-ți privirea spre interior
Și fixeaz-o pe Sinele Cel Mai Adânc."
Luând în inimă această povață,
Goală am început să dansez.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Tu erai absorbit în Propriul Tău Sine,
ascuns de mine;
Am petrecut zile întregi căutându-Te
Dar când Te-am văzut în propriul meu Sine
O, bucurie! Atunci Tu și Eu
ne-am bucurat în extaz
Am traversat vastitatea vidului singură,
Lăsând în urma mea gândirea și sentimentul,
Atunci am ajuns la taina Sinelui;
Și, deodată, pe neașteptate,
În noroi lotusul a înflorit pentru mine.
Ca o pânză fină Shiva se răspândește,
Pătrunzând toate structurile tuturor lucrurilor,
Dacă nu-L poți vedea cât ești în viață,
Cum ai putea să-L vezi după moarte?
Contemplă adânc și discerne Adevăratul Sine de sine.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Mintea (chitta) e mereu nouă
luna mereu schimbătoare este nouă
și mereu nouă e întinderea de ape fără țărm pe care am văzut-o
Din moment ce eu, Lalla, mi-am curățat corpul și mintea,
(am golit-o de ieri-uri moarte și de nenăscute mâine-uri),
Trăiesc în mereu-prezentul Acum
(și toate lucrurile sunt întotdeauna pentru mine)
mereu noi și noi.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Aici nu este nici cuvânt nici gând,
Nici Transcendent nici ne-Transcendent
Legămintele de tăcere și mudrele (gesturile) mistice,
nu îți pot câștiga accesul aici,
Chiar nici Shiva și Shakti nu rămân aici.

__________________________________________

Sursa articolului:
http://www.sutrajournal.com/lal-ded-the-mystic-of-kashmir-by-mh-zaffar
Traducerea: Summairu (2016)


Citește și:
Abhinavagupta - Cele 15 strofe ale Înțelepciunii
Păstrează Tăcerea - citate din Adevăr, Trezire, Libertate
Wu-Hsin - Nu lua viața personal
Călătoria spirituală a sufletului în tradiția sufită - Cele 7 văi din "Conferința Păsărilor"



If while alive you cannot see Him,
How can you see Him after death?
 
Lal-Ded is a rebel saint, a revolutionary mystic of the 14th century Kashmir. We know her only through her verses called 'Vak'; that have come down to us through folk tradition of Kashmir.

By opposing vehemently the ritualistic aspect of Trikmat, Lalla revolted against the powerful clergy of the times who had transformed these rituals into a means of exploitation and a tool for perpetuating their hereditary hegemony. She also revolted against the objectification of women in Saiva rituals. She totally rejects the secondary dependent status allotted to women in these rituals and emerges and dominates the scene as a subject.
On the one hand, Lala gave a new lease of life to Kashmiri Śaivistic spiritual tradition but on the other, she demystified Śaivism by articulating its tenets in the language of the common people and deconstructed its ideology of being a Rahasya Sampradaya (a secret sect) by making all the Upayas (means of realization) available to all those interested in the realization of their true identity, thus making it a viable and effective tool not only for individual emancipation but also for social unification.

Illusions are the part and parcel of this worldly life, that is why we call this world Mayajala(Web of Illusions). The more one is spiritually evolved the less illusions will he or she entertain. The ultimate illusion is that of individual existence, 'Aham' or 'I am'; this is the branch upon which one is standing and even the most evolved persons are not inclined to cut this branch, apprehending that in case of a fall, he or she will hit the ground. But Lal, the saint of Kashmir, the Avtar of Kashmir has all the spiritual power to cut even the branch upon which she is standing as she has realized that there is no ground to hit.


The idol is but stone
The Temple is but stone,
From top to bottom, all is but stone
Whom will you worship, O stubborn Pandit?

It covers your shame,
Saves you from cold,
Its food and drink, mere water and grass
Who counselled you, O Brahmin,
To slaughter a living sheep as a sacrifice
Unto a lifeless stone?

O fool, right action does not lie
In fasting and other ceremonial rites
O fool, right action does not lie
In providing for bodily comfort and ease,
In contemplation of the self alone is right action and right council for you.

The pilgrim sanyasin goes from shrine to shrine,
Seeking to meet Him
Who abides within herself.
Knowing the truth, O soul, be not misled;
It is distance that makes the turf look green

Some leave their home, some the hermitage
But the restless mind knows no rest.
Then watch your breath day and night,
And stay where you are

I have worn out my plate and tongue reading the holy books,
But I have not learnt the practices that would please my lord.
I have worn thin fingers and thumb telling my rosary beads,
But I have not been able to dispel duality from my mind.

The thoughtless read the holy books
As parrots in their cages recite “Ram, Ram”
Their reading is like churning water,
Fruitless effort, ridiculous conceit.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Realization is rare indeed, Seek not afar, it is near, by you
First slay desire, then still the mind, giving up vain imaginings
Then meditate on self within and lo! The void merges in the void

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Let go the sacred tantra rites
Only the mantra sound remains
And when the mantra sound departs
Only the chitta is left behind
Then lo! The chitta itself is gone
And there is nothing left behind
The void merges in the void

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

By pandering to your appetites and desires
You get nowhere
By penance and fasting,
You get conceit
Be moderate in food and drink
You will be moderate
Your path will surely be illuminated

 ∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

In life I sought neither wealth nor power,
Nor ran after the pleasures of sense,
Moderate in food and drink, I lived a controlled life;
Patiently bore my lot, my pain and poverty,
And loved my god.

O fool, right action does not lie
In observing fasts and ceremonial rites
O fool, right action does not lie
In providing for bodily comfort and ease
In contemplation of the self alone
Is right action and right counsel for you

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

My guru gave me but one precept
“From without withdraw your gaze within
And fix it on the Inmost self."
Taking to heart this one precept,
Naked I began to dance.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Thou wert absorbed in Thine Own Self,
hidden from me;
I passed whole days in seeking Thee out
But when I saw Thee in mine own Self
O joy! Then Thou and I
disported ourselves in ecstasy
I traversed the vastness of the void alone,
Leaving behind me reason and sense,
Then came upon the secret of the self;
And, all of a sudden, unexpectedly,
In mud the lotus bloomed for me.
Like a tenuous web Siva spreads Himself,
Penetrating all frames of all things,
If while alive, you cannot see Him,
How can you see Him after death?
Think deep and sift the true Self from the self.


∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

The chitta (the mind), is ever new
the ever changing moon is new
and ever new the shoreless expanse of waters that I have seen
Since I, Lalla, have scoured my body and mind,
(emptied it of dead yesterdays
and tomorrows unborn),
I live in the ever-present Now
(and all things always are to me)
for ever new and new.

∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞∞

Here is neither word nor thought,
Transcendent nor non-Transcendent
The vows of silence and mystic mudras,
cannot gain you admittance here,
Even Siva and Shakti (tattva-s) remain not here



Source of article:
http://www.sutrajournal.com/lal-ded-the-mystic-of-kashmir-by-mh-zaffar